NEOLAMPROLOGUS TETRACANTHUS

 

    Este o specie de pesti de apa dulce care isi are originile in apele de tranzitie dintre zonele cu roci si cele cu nisip ale Lacului  Tanganyika, din estul continentului african. Popular, mai este denumit si Tetracanthus sau Lamprologus cu Linii Perlate. Stiintific, el mai poarta si alte denumiri precum: Lamprologus brevianalis sau Lamprologus tetracanthus.

    Aceasta specie de pesti are un corp zvelt, alungit, putin turtit pe laterale si cu un penducul caudal destul de rezistent. Coloritul corpului este maroniu deschis spre bej. Pe partile laterale sunt 5 sau 6 linii punctate, de culoarea perlei sau albe. Aceste dungi incep din zona imediat invecinata a bronhiilor si se opresc la capatul cozii, brazdand-o si pe aceasta. Aceste puncte perlate, dar un pic mai mici ca marime, impodobesc si inotatoarele.

    Inotatoarele dorsala si caudala au margini alb-perlate. Cele pelvice si anala au margini ceva mai inchise la culoare. Patru dungi, mai inchise la culoare, late, abia vizibile sunt localizate pe zonele laterale ale corpului. Capul este mare, putin ascutit, cu un colorit alb, sub maxilar, si maroniu deschis sau bej, pe zona fruntii. Gura sa este mare, cu buze definite si iesite in evidenta. Ochii sai sunt mari, negrii si cu o zona inelara invecinata de culoare aurie cu argintiu. La maturitate, masculul este ceva mai mare in dimensiuni si ii creste un cucui sau o cocoasa in zona fruntii, in comparatie cu femela.

    Pentru o buna intretinere a acestor pesti, aveti nevoie de un acvariu cu un volum minim de aproximativ 140 de litri, cu o apa a carei duritate sa fie de 8 pana la 20°GH (de preferat o valoare de 14), cu o temperatura cu valori cuprinse intre 25 si 28°C si cu un pH cu variatii intre 7.5 si 8.8 (de preferat o valoare de 8). Solul acvariului trebuie sa contina un pietris ceva mai mare amestecat cu nisip de corali, cu roci mari deasupra, cu pasaje si locuri pentru ascunzatoare, plante subacvatice pe partile laterale si in spate. Lasati in centru un spatiu foarte mare pentru inot. Acesti pesti prefera apele de jos si de mijloc ale bazinului.

    Este o specie de pesti pasnica, in raport cu alte specii de pesti, si teritoriala fata de exemplarele din propria specie. Nu este recomandat sa ii tineti intr-un acvariu cu pesti mici, cu lugimi sub 6.5 cm, deoarece vor deveni hrana, in scurt timp. Acesti pesti isi formeaza o pereche, care va dainui pe viata. Daca unul din parteneri decedeaza, celalalt isi va gasi cu greu un alt partener. Puteti sa ii tineti in acvariu cu alti pesti provenind din zona Lacului Tanganyika, in special cichlide de marimi asemanatoare. Aici putem sa va sugeram familiile de pesti: Julidochromis, Neolamprologus, Cyprichromis, Synodontis, Lamprologus, Aulonocara, Lamprichthys sau Pesti-curcubeu. 

    Neolamprologus tetracanthus este sensibil la cresterea cantitatilor de produsi toxici din apa. Este recomandat, sa efectuati schimbari partiale, frecvente ale apei din bazin. Pentru a-si pastra si a reusi sa scoateti din el maximum de frumusete a culorilor, este bine, sa ii hraniti, periodic, cu hrana vie proaspata. Din meniu lor nu trebuie sa lipseasca melci, moluste, pesti de mici dimensiuni, insecte acvatice, crustacei, larve de insecte, midii, carne de peste mai mare taiata marunt; la care puteti adauga si hrana preparata sub forma de tablete.

    Aceasta specie de pesti este una foarte greu de reprodus in captivitate. Pentru aceasta, aveti nevoie de un bazin separat, cu o apa a carei temperatura sa fie de 26 pana la 29°C, cu un pH cu variatii de 7.7 - 8.2 si cu o duritate a apei cu valori de 12 - 15°GH. Un relief cu ceva scorburi, crevase sau pesteri, si o pereche compatibila din aceasta specie sunt indeajuns. Femela depune pana la 150 de oua pe tavanul cuibului, dupa ce in prealabil, ambii parinti au curatat bine locatia. Oualele sunt pazite cu grija de femela, in vreme ce masculul apara teritoriul invecinat.

    Puietul eclozeaza dupa 3 – 4 zile si se hranesc cu substantele aflate in sacul de yolk, timp de 3 zile. Dupa aceasta perioada, parintii muta puii intr-o groapa din vecinatatea cuibului, sapata anterior de amandoi. Dupa inca 5 – 6 zile, puietul incepe sa inoate prin propriile lor forte si pot fi hraniti cu Artemia nauplii, Cyclopi nauplii si hrana uscata, pisata marunt. Puietul este foarte sensibil la chimicale, boli si schimbari ale calitatii apei din bazin.